Fiți atenți cu fagurii pe scări – Nicolae Geantă

„Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru flămãnd toate amărăciunile sunt dulci” (Proverbe 27:7)

Stăteam pe holul spitalului și priveam. O femeie are ambele mâini rupte. Un bătrân e-n scaunul cu rotile, cu piciorul tăiat. Un copil nu va mai avea niciodată un deget. Un uscățiv, alb ca pereții clinicii, așteaptă un transplant de ficat! Iar uneia nu-i mai funcționează rinichii… Livizi, cu ochii umezi pacienții așteaptă liniștiți. Cine știe gândurile lor… Lângă dânșii, în picioare ori pe canapele, oameni sănătoși discută… nimicuri. Despre doctori, farmaciste, rețete de bucate, caniculă sau creșterea cu „patru sute de mii a pensiei”.

Mi-am adus aminte de Soljenițîn care povestește că în timp ce era deportat în Siberia, însoțit de escortă, alături de sute de aglomerați în vagoane unde nu puteai atinge podeaua, înghesuiți precum cărțile în bibliotecă, scriitorul a surprins frânturi din conversațiile celor liberi, aflați în sala de așteptare a unei gări. O suită de lamentații. O soacră insuportabilă, un soț fugar, un vecin iritant care uită lumina aprinsă pe holul comun. Ceea ce se înfățișează protagoniștilor de peron ca niște veritabile acte de tragedie, lui Soljenițîn i se par fleacuri, după experiența detenției, a lipsei de hrană, a fricii de glonțul gata să zboare de pe țeavă, a gerului de -40 grade…

Spuneam duminică bisericii că într-o zi ne vom întâlni în cer cu Pavel care va avea capul la subțioară! (Au făcut ochii mari, speriați). Dar și cu grupurile de nigerieni ce i-am văzut de curând stând în haine albe, ca de botez, așteptând la rând să li se taie gâtul de musulmanii Boko-Haram! Între timp, noi, creștinii moderni, călcăm faguri de miere în picioare în biserici. Avem de toate, „ne merge grozav de bine”, vorba lui Gabi Zăgrean. Și fiind sătui ne ocupăm cu fleacuri.

Abia atunci când viața își pierde firescul putem realiza binecuvântările ce au stat lângă noi neștiute. Apa, rinichii, cerul senin, picioarele care aleargă, libertatea, soacra, frații din biserică, oportunitatea de a sluji Domnului. Sunt ca niște faguri de miere pe scara vieții, ne spune Solomon. Nu-i scăpați din mâini!

Nu uitați frumusețile mărunte ale vieții. Nimic nu e „nimic”. Faceți toate lucrurile atrăgătoare! Regretul pentru ceea ce ai făcut se stinge, dar pentru ceea ce nu ai făcut nu are consolare. Viața este minunată dacă nu te temi de ea, spunea Charlie Chaplin. Trăiți-o așa cum vine! Fugiți însă de lamentațiile ieftine! Obosesc inima. Sunt hoți de fericire. Acceptați-vă și imperfecțiunile. Nimeni nu e perfect. Perfecțiunea e numai în Cer.

Niciun drum nu trebuie să ni se pară greu, urât sau imposibil dacă știm că la capătul lui ne așteaptă Dumnezeu! Cu El și amărăciunile sunt dulci…

http://www.ciresarii.ro/index.php/fiti-atenti-cu-fagurii-pe-scari-nicolae-geanta/