Ne-am plâns… – de Nicolae.Geantă

 Ne-am plâns… Că ni se scoate religia din școli. Și totuși, cei mai mulți dintre noi avem Biblia prăfuită pe noptiera de la capul patului! Iar pruncii noștri, partenerii noștri, vecinii noștri au deraiat de mult spre păcat!
Ne-am plâns… Că predicile sunt prea lungi. Ori plictisitoare. Că prea multă învățătură obosește trupul! Și paradoxal, cei mai mulți dintre noi stăm ore întregi înțepeniți la știri, la telenovele ori pe Facebook. Iar stilul de viață a devenit atât de lumesc!
Ne-am plâns… Că bătrânii nu ne lasă să cântăm cu instrumente în biserici. Și când i-am convins și ne-au lăsat cu tobe și chitări electrice, i-am abandonat și pe ei, și instrumentele, și bisericile! Dar și pe Dumnezeu!
Ne-am plâns… Că lupta cu ispitele e mai dură azi, mai lungă, mai încleștată. Și totuși ne-am apropiat prea mult de frontiera lor și am privit cu jind peste gard. Pe care l-am făcut din ce în ce mai mic… Citeste mai mult AICI
Nicolae Geanta
Advertisements

Azi ne rugăm pentru românii afectați de Hurricane Harvey în Texas

Postare preluata cu acord de aici http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/08/azi-ne-rugam-pentru-romanii-afectati-de.html?m=1
Uraganul Harvey, cel mai violent ciclon tropical din ultimii 50 de ani, a lovit puternic Texasul, mai ales zona Houston. Am văzut câteva filmulețe în weekendul trecut cum oamenii au golit rafturile magazinelor de alimente, sau au început evacuarea ce a produs haos pe autostrăzi. Sâmbătă dimineața Harvey a lovit zona metropolitană Houston, un areal cu cca 6 milioane de locuitori.

Luni dimineața, mi-a spus un frate din USA, apa era pe străzi de cca 15 picioare (adică vreo 5 m), casele fiind inundate la parter. În unele imobile apa e până la brâu. Afectată de inundații este și biserica penticostală de români din Houston, și familii de frați, de români (în general). În momentul de fată peste 2500 de persoane sunt încă sinistrate! Ceea  ce m-a șocat cel mai tare este numărul ridicat de bătrâni din azile pentru care nu intervine nimeni!

“Rugați-vă pentru românii dinTexas”, am fost informat telefonic astăzi, în Chicago. Prin urmare, la rându-mi fac apel la dvs!

Dumnezeu să se îndure de toți cei afectați!

Nicolae Geanta

Eveniment “Imi pasa de tine” cu Nicu Geanta in Michigan

Imi pasa de tine

Seara de Evanghelizare sub egida “Imi pasa de tine”

Data : 25 august 2017 incepand de la orele 7:00PM

Locatie : 2915 Normandy, Royal Oak, Mi 48073

http://www.hosannachristianchurch.com/

Invitat special : Nicolae Geanta. Mesajul va fi tradus in limba engleza. nicu-geanta

http://nicolaegeanta.blogspot.com/

La eveniment participa si copii de la Orfelinatul Felix care vor aduce marturii a modului in care Dumnezeu a lucrat in viata lor  si jertfe de lauda la adresa lui Dumnezeu.

Va asteptam cu drag!

Fiți atenți cu fagurii pe scări – Nicolae Geantă

„Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru flămãnd toate amărăciunile sunt dulci” (Proverbe 27:7)

Stăteam pe holul spitalului și priveam. O femeie are ambele mâini rupte. Un bătrân e-n scaunul cu rotile, cu piciorul tăiat. Un copil nu va mai avea niciodată un deget. Un uscățiv, alb ca pereții clinicii, așteaptă un transplant de ficat! Iar uneia nu-i mai funcționează rinichii… Livizi, cu ochii umezi pacienții așteaptă liniștiți. Cine știe gândurile lor… Lângă dânșii, în picioare ori pe canapele, oameni sănătoși discută… nimicuri. Despre doctori, farmaciste, rețete de bucate, caniculă sau creșterea cu „patru sute de mii a pensiei”.

Mi-am adus aminte de Soljenițîn care povestește că în timp ce era deportat în Siberia, însoțit de escortă, alături de sute de aglomerați în vagoane unde nu puteai atinge podeaua, înghesuiți precum cărțile în bibliotecă, scriitorul a surprins frânturi din conversațiile celor liberi, aflați în sala de așteptare a unei gări. O suită de lamentații. O soacră insuportabilă, un soț fugar, un vecin iritant care uită lumina aprinsă pe holul comun. Ceea ce se înfățișează protagoniștilor de peron ca niște veritabile acte de tragedie, lui Soljenițîn i se par fleacuri, după experiența detenției, a lipsei de hrană, a fricii de glonțul gata să zboare de pe țeavă, a gerului de -40 grade…

Spuneam duminică bisericii că într-o zi ne vom întâlni în cer cu Pavel care va avea capul la subțioară! (Au făcut ochii mari, speriați). Dar și cu grupurile de nigerieni ce i-am văzut de curând stând în haine albe, ca de botez, așteptând la rând să li se taie gâtul de musulmanii Boko-Haram! Între timp, noi, creștinii moderni, călcăm faguri de miere în picioare în biserici. Avem de toate, „ne merge grozav de bine”, vorba lui Gabi Zăgrean. Și fiind sătui ne ocupăm cu fleacuri.

Abia atunci când viața își pierde firescul putem realiza binecuvântările ce au stat lângă noi neștiute. Apa, rinichii, cerul senin, picioarele care aleargă, libertatea, soacra, frații din biserică, oportunitatea de a sluji Domnului. Sunt ca niște faguri de miere pe scara vieții, ne spune Solomon. Nu-i scăpați din mâini!

Nu uitați frumusețile mărunte ale vieții. Nimic nu e „nimic”. Faceți toate lucrurile atrăgătoare! Regretul pentru ceea ce ai făcut se stinge, dar pentru ceea ce nu ai făcut nu are consolare. Viața este minunată dacă nu te temi de ea, spunea Charlie Chaplin. Trăiți-o așa cum vine! Fugiți însă de lamentațiile ieftine! Obosesc inima. Sunt hoți de fericire. Acceptați-vă și imperfecțiunile. Nimeni nu e perfect. Perfecțiunea e numai în Cer.

Niciun drum nu trebuie să ni se pară greu, urât sau imposibil dacă știm că la capătul lui ne așteaptă Dumnezeu! Cu El și amărăciunile sunt dulci…

http://www.ciresarii.ro/index.php/fiti-atenti-cu-fagurii-pe-scari-nicolae-geanta/

Nicolae Geantă – Jurnal de Danemarca

Dacă în USA e totul big, în Danemarca totul e small. Și suprafața țării, și populația, și orașele (pornesc de la 200 de locuitori), și străzile și mașinile. (Fără gipane). Ba chiar și casele blonzilor din țara Micii Sirene sunt smart. Dar liniștea e cum n-am mai întâlnit pe planetă. O țară calmă, isihică, îngrozitor de tăcută…

Nu mi-a trecut deloc prin cap că Danemarca are atâtea insule. Și nici atâtea fjord-uri. Dar nici agricultura performantă pe care am întâlnit-o. Știam că e o țară de câmpie, dar să fie cultivat fiecare metru pătrat, să obțină producții uriașe la hectar, m-a zăpăcit!

Din avion Danemarca e verde. (Cu mari pete de-albastru. De la lacurile glaciare). Poate că steagul lor ar fi trebuit să fie ca al Irlandei. E verde de lanuri de grâu… Danezii sunt foarte harnici. Fermieri din tată-n fiu. La 23 noaptea sunt cu tractoarele pe câmp. Dar și la 3 fix dimineața! Au ferme uriașe de vite. Sau de porci. Mii de capete într-o hală. Au sute de mii de hectare de grâu. Un metru înăltime. Cartofi. Rapiță. Pentru furaje. Sau biodiesel. La tot pasul: utilaje agricole. Și irigații. Ăștia irigă permanent. Chiar și pe ploaie! Țara e plină și de eoliene. Au cea mai mare fabrică de astfel de centrale. Mii de elice sunt învârtite de vânt. De fapt trei atu-uri au vikingii din Yutlanda: agricultura mecanizată, eolienele și pescuitul oceanic. Însumează majoritatea veniturilor la PIB-ul țării (peste 52.000 $/loc/2016, locul 8 pe glob).
Danezii sunt oameni blânzi. Corecți. Respectă legea la sânge. Ăștia nu trec de 80 km/h pe străzile naționale. Atât zice cartea, atât acceptă. Curățenia e la ea acasă. În trei zile nici praf nu mi s-a pus pe pantofi! Prețurile însă sunt cam piperate. Au și de unde… Sunt fericiți. În 2016 au fost declarați cei mai fericiți oameni din lume!…Citeste mai mult aici>>

Jurnal de Chicago – de Nicolae Geantă

Preluat cu permisiune de pe blogul lui Nicolae Geanta

Chicago este o metropolă uriașă. A treia din USA, după NY și LA (New York și Los Angeles). 2,9 milioane de locuitori are orașul propiu zis. Dar bate peste 10 milioane tot Chicagoland-ul. Aria metropolitană. Chicago, întemeiat în 1673, dar declarat oraș abia în anul 1837, a cunoscut un incendiu uriaș în 1871. O treime din populație (cca 100.000) și 5000 de clădiri au pierit atunci mistuiți de foc. Dar town-ul s-a ridicat din propria-i cenușă.

De la mile depărtare, peste o mățăraie de autostrăzi, vezi cum se înalță semețe sky-scrapels-urile. Zgârie norii, pe românește. Sticlă și oțel. Sute de clădiri. Sute de metrii înălțime. Sute de kmp. De fapt în Chicago s-a construit primul zgârie nori din lume – Home Insurance Building (1884-1885). Astăzi, peste toate, Willis Tower, zis și Sears Tower, negru ca marmura românească, își ridică nasul la 527 de m înălțime. În acest turn cu 108 etaje, dar și cu antene uriașe de televiziune, vin la job săptămânal cca 16.000 de persoane. Cât populația Sinăii și-a Bușteniului la un loc. Clădirea construită între 1970-1973 e un gigant din vârful căruia se vede uriașul lac Michigan. Și furnicile de mașini care forfăie ca-ntr-un mușuroi uriaș…

La intrarea în Chicago te întâmpină Centrala Nucleară. Imensă. Americanii au 104 centrale atomice. Lideri în lume. Noi avem doar una singură. Aeroportul O’Hare, e al doilea din USA și printre primele 5-6 din lume. 50.000 milioane de pasageri zboară anual aici și de aici. De 12 ori mai mulți ca din Otopeni. Orașul e considerat centrul arhitectural, financiar, economic și de transport al Midlewest-ului american. Dar și un mozaic etnic și cultural. 44% din populație sunt albi, 32% negrii, 28% hispanici sau latini. Aici intră și ai noștrii. Românii ar fi în jur de 150.000. Destui de mulți, de puțini?


Am ajuns spre seară în down-town. Față de orașele americane unde larghețea își spune cuvântul, Chicago e un viespar. Străzile-i sunt pline, vii, colorate.  Amețesc uitându-mă în sus. Îmi place Sears Tower. Tot negru. Impozant este și John Hancock (100 etaje), de pe Michigan Avenue. Are vreo 350 m. Sediul Chicago Tribune e ridicat din 1922. În stil neogotic. Carbide Carbon (153 m) e toată verde. Și plină de lumini. (E construită în 1929). Aon center are 346m. Leo Burnet are 190 m. Wracler Drive e ca un arc imens de sticlă. Numai că are birouri. Wrigley Building e altă emblemă, aproape de râul Chicago. Lângă ea Turnul Trump (2005) domină în nord orașul. Are 412 m, 486 apartamente de lux și un preț de construcție de 650 milioane dolari. The Franklin are 307 m. Și lista ar fi tare lungă…

City Hall, primăria, datează din 1911. Din 2001 pe acoperișul ei sunt și… grădini! 


În Windy City (așa-i poreclit: orașul Vânturilor) există și un sistem de transport suspendat. De fapt americanii asta vor: metrouri suspendate! Nu tramvaie, troleibuze, autobuze. Vehicule care nu mai încurcă automobilele! Mai mult, am văzut parcări supraetajate. Blocuri imense. Biserici uriașe. De toate congregațiile. Willow Creek e number one. Undeva înghesuită de blocuri e biserica Seventeenth Church of Christ. Scientist, zic americanii. Pe Madison street se ridică St. Peter’s Church. Catolică. Cel mai mult mi-a plăcut First United Methodist Church at the Chicago Temple de pe Wasghinton Street. Era închisă sâmbăta seara. La Institutul Biblic Moody nu am ajuns… Românii au 27 de biserici: 7 penticostale, 7 baptiste, 6 ortodoxe, 4 greco-catolice, două deventiste, una creștină după evanghelie… Așa zice gazeta Romanian Tribune. Și îi cred.


Millenium Park (2004), dincolo de Randolf Street, atrage cca 4 milioane de vizitatori anual. The Ben este simbolul parcului. Dincolo de parc e Lacul Michigan (58.000 kmp), cel mai mare lac situat în întregime pe teritoriul unei țări. În parcul de distracții este o roată. În Navi Pier. Totuși nu așa de celebră ca London Eyes.


Deoarece a venit grăbită noaptea nu am reușit să colindăm prea mult. La Cinema Chicago era nebunie. Ca la fimele indiene pe timpul lui Ceaușescu la noi. Restaurante, taxiuri, mall-uri, bărbați și femei supraponderali, multitudine de lumini, sticlă, frig. Cam frig pentru 22 aprilie. Cca 8 grade Celsius la ora 21. Noaptea Chicago e și mai impresionant…


Duminică dimineața am predicat la Romanian Baptist Church of Metropolitan Chicago. Cândva aici au fost păstori Alexa Popovici, Valentin Popovici. Astăzi păstorește Adrian Neiconi. Am vorbit despre ”Un pas mai departe ca ieri”. Creștinii trebuie să escaladeze tot timpul. Cine stă în loc în viața de credință, nu urcă, ci coboară! Ca la banda de underground. Lacrimi. Rededicare. După program am ajuns într-un restaurant texan. Aglomerație ca în seara de Revelion. Tocmai de aceea eu evit restaurantele. Mai ales duminia între predici. Mă distrug psihic! 


La ora 17 am ajuns la Biserica Baptistă Logos din Chicago. E la câteva sute de pași distanță de Bethany, în suburbia Niles. Am predicat despre ”Și davizii cad!”. Biserica are mulți tineri. Mi-a părut rău că nu pot predica în engleză. Tinerii români din USA asta doresc. Pentru că ei traduc în minte orice cuvânt românesc. Și uneori rămân în urmă… Oricum au fost captivați. Se auzea doar ceasul pe perete. Și glasul unui prunc inocent.


După 18 am ajuns la Bethany Church păstorită de fratele Luigi Mițoi. Dacă românii ce vin în USA vor să vadă Statuia Libertății, visul predicatorilor este să ajungă la Betania Chicago! Biserica e impresionantă. Ca și pastorul ei. Îl apreciez atât de mult pe omul acesta! Am predicat despre ”Învinge-l pe Sanherib”. Dumnezeu să ne ajute să biruim în fiecare încercare! Mâini ridicate spre Cer. Dumnezeu a mai pus săbii în ele! M-a uluit căldura cu care am fost primit. Îmbrățișările de la final. Urările fraților din Chicago. Prietenia ce mi-o poartă. Unii dintre baptiști au venit și la Bethany! La ora 21 nu ieșisem din holul bisericii. Eram epuizat.


M-am bucurat enorm să mă întâlnesc cu Rodica și Avram Cuc. Administratorii de la Rodiagnusdei. Am fost încântat să-l văd live pe pastorul Sandu Dobrescu din Codlea. A fost unul dintre cei mai mari predicatori ai Creștinilor după Evanghelie din vremea comunistă! M-a încântat gazda mea Ilie Popa. Ne-a tratat mai presus de îngeri chiar! M-am bucurat să mă felicit cu Dumitru Preda. Cu Michael Meglei. Cu păstorii de la Bethany. Și cu alții ale căror nume ar umple ceva pagini…

Spre miezul nopții am plecat din Chicago. Danny era obosit. Parcă el predicase de trei ori. A condus până în Indiana. Apoi am urcat e la volan. E funny să conduci noaptea prin USA. Pe autostrăzile alea largi cu sute de trackuri. Mai ales dacă ești la volanul unii SUV Volvo cu 3500 cmc…


Multumesc frumos pastorului Luigi Mițoi! E o cinste să slujesc bisericii dvs. Și e o mare onoare să vă știu prieten! Mulțumesc Ilie Popa. Ai o inimă cât parcul din Chicago! Mulțumesc frate Sandu Dobrescu. (Mi-ați dat și niște studii! O să le aplic în biserici). Mulțumesc pentru organizare. V-ați descurcat foarte bine în ciuda vârstei înaintate! Mulțumesc Michael Meglei! Să fi mereu la înălțime. Mulțumesc pastorilor Adrian Neiconi și Dinu Pop. Să aveți harul dublat! Mulțumesc pastorului Daniel Chiu de la Logos Chicago. O să mai vin pe la dvs! Mulțumesc Danny Pelean! Erai o aripă care-mi lipsea!

Nicolae.Geantă

Chicago, Illinois

22-23 aprilie 2017